Ce seara frumoasa era...probabil era una dintre acele zile rare cand ii faceam pe plac mamei si mergeam de placere la magazinul din cartie. Nu luasem masina, nu avea rost, era prea aproape si vroiam sa fac o plimbare. Abia trecusem de colt si ajunsesem la strada principala, era pustie... linistita cum ma asteptam. Imi priveam parul aproape perfect brunet, lung si drept cum imi acoperea pielea bronzata de pe maini, erau principalele caracteristici de upir.
Brusc m-am cutremurat, simteam energia puternica a lui Rowoan in spatele meu, dar l-am ignorat, stiam ca Alesei l-a trimis sa ma apere ca deobicei. Imi amintisem de ochii nostrii de upiri frumosi, patrunzatori si perfect identici, bleu spre gri. Nici nu-mi dadusem seama cand ajunsesem la magazin; era si el pustiu. In timp ce cumparam ce-mi spusese mama, mi-am fixat privirea pe ceasul mare de pe singurul perete fara rafturi; era 22:40, nu aveam de ce sa ma grabesc, masina de la servici venea sa o ia pe mama de acasa la 23 fix, trebuia sa plece in delegatie. 3 zile la Washington DC era ceva obisnuit pentru mama, si pentru mine. De mica ma obisnuisem cu delegatiile lungi ale mamei. La cei 16 ani ai mei mama avea multa incredere in mine.
Terminasem cumparaturile si ma intorceam acasa pe trotuarul din dreapta si nu dupa mult timp am vazut camera de supraveghere de la intersectia cu strada mea.Am simtit brusc un un grup de energii si am intors capul, erau 6...6 pricolici gata sa ma snopeasca in bataie, cat ar fi vrut ei sa o bata pe Upir Snijenko,cel mai puternic dintre upiri.Dar nu trecuse mult timp de cand devenisem upir si nu puteam decat sa levitez.
Eram aproape de colt,cand am cazut intinsa in spatele unui depozit. Incercam din toate puterile sa-mi concentrez energia ca sangele de upir sa-l domine pe cel uman si sa scap, dar nu reuseam. Pentru un moment am privit in gol si l-am vazut...era Rowoan stand cuminte pe o creanga. Mi-am mutat rapid privirea si am simtit un pumn puternic in fata din partea stanga. As fi putut levita pe acoperisul vre-unei cladari, dar nu puteam sa fac nici o miscare deosebita fara sa fiu surprinsa de camera de supraveghere, eram prinsa. Dar nu imi era gandul la loviturile primite de la cei 6 pricolici, ma gandeam cum de Rowoan pe care la care tineam atat de mult isi permitea sa nu ma ajute, pe mine, pe Upir Snijenko.Probabil ca Rowoan presimtise ceva,pentru ca se ascunsese bine intre frunzele copacului,dar cat de putin zgomot ar fi facut, cred ca cei 6 il auzisera si au disparut rapid.
Hummerul lui Alesei se oprise fix la colt si Ar-lu a coborat din el, aceeasi ochii, aceeasi piele, poate ca pricolicii pe el il simtisera si au plecat, se temeau de upirii evoluati.M-am ridicat repede si m-am scuturat dupa ce mi-am luat sacosa cu cumparaturi pe care o aruncasem pe iarba, urma sa o mint pe mama ca nimic nu s-a intamplat, ca de obicei.
- Ce-ai patit?Aldana, ce-ai patit? imi striga uimit Ar-lu.Nu i-am raspuns.A fugit si a inchis masina apoi a mers cu mine pana aproape in dreptul casei mele.
- Astept sa plece mama ta, sa lasi usa deschisa!Dinnou nu i-am raspuns.
Intrasem in casa si mi-am lasat parul si i-am pus mamei sacosa pe hol.
- Mama,am venit, iti las cumparaturile pe hol si ma duc in camera,scuze dar sunt cam obosita!Am urcat repede pe scari di m-am asezat dreapta pe pat.
- Am plecat, Aldana! Vin marti dimineata,cred!
- Bine, mama!Pa!i-am raspuns prefacandu-ma vesela.Caracteristicile de upir ma ajutau, nu banuia nimic.Auzisem masina de la servici cand plecase cu mama,inca nu ma miscasem deloc.
Trecuse mai putin de un minut si am auzit usa de la intrare.Era Ar-lu.
- Ce s-a intamplat? m-a intrebat dinnou calm.Am dat din umeri si i-am povestit totul.
- Ma duc sa aduc trusa medicala de la masina! si a plecat levitand pe scari.
Ma simteam trista si neatenta;orice gand care imi trecea prin minte il uitam intr-o clipa si tot intr-o clipa ma gandeam la altceva pentru ca apoi sa uit la nesfarsit.Priveam vag cand l-am vazut pe Ar-lu intrand pe usa de la camera mea cu trusa medicala a lui Alesei.Si-a intins pansamentele pe masuta din fata, inca nu imi micasem privirea.
Se apropia de mine cu niste pansamente. Niciodata nu ii analizasem fata asa cum o faceam acum.Parul rebel, tuns nu prea scurt statea putin ridicat, isi taiase podoaba de upir pentru a merge la scoala impreuna cu alti 6 upiri, pentru a ma pazi la ordinele lui Alesei.
- Am terminat! l-am auzit trezita din ratacirea mea.Nu mi-am dat seama cand a trecut timpul era 23:30.Se ridicase, inalt si impunator ca noi toti.Era prima data cand il priveam pe Ar-lu fara sa ma gandesc la Rowoan.M-am ridicat si l-am strans in brate;am inceput sa plang, stiam cat de mult il durea cand vedea cum il priveam pe Rowoan.
- Imi pare rau! I-am spus printre lacrimi.
- Stiu!Alesei avea dreptate, nu trebuia sa te lasam fara paza, doar stiam ca au aflat de Snijenko.Credeam ca Rowoan e dupa tine.Am tresarit cand i-am auzit numele.
- Era...Am raspuns.Si am simtit cum s-a infuriat.Imi pare rau. Imi pare rau pentru cum m-am comportat cu tine!am spus plangand.Multe amintiri ma rascoleau acum, dar nici cele cu loviturile pe care le-am primit nu ma dureau asa de tare cum ma dureau cele in care ma comportam atat de rece cu Ar-lu, da ba era una .. una singura.. cea cu Jane si Rowoan acasa la Alesei.Si am simtit cum aproape ca nu mai aveam sange uman,eram aproape pe deplin upir acum, am simteam ca atare.. ma simteam ca Snijenko.Am sarit repede de langa Ar-lu si mi-am luat patura si perna de pe pat.
- Ce fac?Imi calc numele? Asta fac? Am strigat temperamental si upiri in acelasi timp.Nu mai eram uman deloc.Am plecat levitand peste scari, iar Ar-lu a levitat dupa mine. M-am oprit afara, in gradina sa inchid usa de la intrare si am plecat spre garaj.Ar-lu ramasese acolo.Mi-am luat husa de masina de pe raft si am aruncat-o in portbagaj mototolita.Am deschis usa din spate si am pus perna si patura.Mi-am mai privit inca o data Renaultul negru si stralucitor apoi m-am urcat la volan.
Am plecat la Vest de strada mea sa ajung la plaja.Ce frumoas era in omaha noaptea..mersesem mai mult de 12 kilometri de casa si in sfarsit am vazut plaja.Am parcat masina in parcarea aproape goala si am coborat sa o acopar cu husa.Dupa ce am intins-o de-a lungul masinii ma-m strecurat pe sub ia si m-am urcat dinnou pe scaunul soferului si am incuiat usile pe dinauntru apoi am bagat cheile in buzunar.M-am intins pe bancheta din spate si m-am acoperit cu patura. Am profitat ca inca mai ma simteam upir si nu aveam nici un fel de regrete si am adormit fara sa ma gandesc ca maine mai e o zi si va trebui sa ma trezesc poate fara sa mai ma simt Upir Snijenko.
Consulta playlistul si afla cum il poti modifica. Tu esti dj-ul nostru!
twilight, twilight, twilight, twilightsaga.ro, the twilight saga, twilight, twlight romania, stiri twilight, site-ul twilight oficial in romania, amurg, eclipsa, stephenie mayer, kristen steward, robert pattinson, edward cullen, bella swan, taylor lautner, jacob, vorturii, forks, vamp, new moon, luna noua, eclipse, breaking, dawn, zori de zi, midnight sun, date lansare twilight, citate twilight, vampiri, jurnalele vampirilor, the vampire diaries, remember me
