Un viitor pe care sa il doresti[partea 1] - autor: Lara | adaugat la: 22/11/2009
Capitolul 1- Marea surpriza
Nu pot sa cred ca se intampla cu adevarat. El a reusit sa ma convinga. Sunt pe cale sa fiu complet umilita…., dar banuiesc ca merita. Niciodata, nici intr-un milion de ani, nu m-as fi asteptat sa le spun parintilor mei ca la varsta de 18 ani sunt logodita si ca ma casatoresc in vara asta. Fetele trebuie sa faca ce fac fetele, nu? Asadar, o sa-mi inghit mandria si o sa-mi flutur minunatul inel, pe care el mi l-a pus pe deget cu atata mandrie, si ma voi casatori cu cel mai perfect si uluitor tip din univers; toate astea doar ca intr-un final sa primesc ce imi doresc in definitiv…sa petrec eternitatea cu el….si prin eternitate nu inteleg pana voi fi incaruntita, batrana si voi muri. Vorbesc despre a ramane pentru eternitate la 18 ani, petrecand impreuna cu el secole intregi…dap, ati inteles perfect….18 pe vecie. Si ca sa nu mai mentionez ca i-am evita si pe Volturi, ceea ce este esential pentru viata mea.
Facusem o intelegere cu el. Edward a acceptat sa ma trasforme, si prin transformare a se intelege intr-un vampir innebunit, sugator de sange, daca si numai daca ma casatoresc cu el mai intai. Banuiesc ca e un sacrificiu minor. Dar mama mea o s-o ia razna. Ultimul lucru din lume pe care l-ar vrea pentru mine ar fi sa-i calc pe urme. Dar ce fac eu este diferit. Nu mai este cale de intoarcere acum. Odata ce devii vampir, niciodata nu te mai poti intoarce. Il iubesc si nu-mi pot nici macar imagina ca vreodata sa mai pot iubi pe cineva mai mult decat il iubesc pe el.
In ziua in care i-am spus lui Charlie, am crezut ca o sa mor.
„Cred ca e cel mai bine ca am venit cu tine…pentru sprijin, stii”. Edward s-a uitat la mine cu compasiune, stiind cat de greu o sa fie pentru mine sa fac asta si stiind ca Charlie o sa faca o criza.
„Daca vrei sa iei parte la criza pe care o s-o faca Charlie, esti invitatul meu. Ahhh, … chiar trebuie sa fac asta?”, m-am vaitat eu. Ziua asta este una extrem de ironica, deoarece este si cea mai buna si, in acelasi timp, cea mai groaznica zi din viata mea.
„Oh, Bella”, m-a alintat Edward. „Toti se vor obisnui cu ideea. Doar lasa sa treaca putin timp. Acum, haide. Sa terminam cu asta ca sa ne putem apuca de chestiile importante”.
Am deschis cu incetinitorul usa Volvo-ului argintiu si am urcat aleea, impleticindu-ma. Edward, aparand imediat langa mine, m-a luat de mana si m-a tras mai aproape de el. Degetul lui rece, alb, m-a mangaiat bland sub barbie, ridicandu-mi fata spre a lui, astfel incat sa-i pot intalni privirea. Ochii lui erau ca mierea lichida, zambind in jos, la mine, cu atata siguranta, incat era imposibil sa ma razgandesc asupra deciziei. Buzele lui racoroase s-au lipit de fruntea mea, in timp ce degetele lui mi-au trecut cu blandete prin par. „Te iubesc”, a murmurat el, eu abia auzind. Asta a fost tot ce a trebuit. M-am scuturat curajoasa si am inceput sa merg apasat si hotarat spre usa din fata a casei lui Charlie.
Charlie se uita la baseball. Era sambata, dupa-amiaza tarziu. Sambata trecuta, Edward, Alice si cu mine absolvisem liceul. Charlie n-ar fi banuit niciodata ce avea sa vina peste el nici daca ar fi vrut. Toata chestia asta ar fi putut porni foarte bine si un razboi. Curajul pe care reusisem sa-l adun s-a scurs instantaneu din mine.
„Hei, Bells, Edward”, a spus numele lui Edward cu atata aversiune, dar deja ma obisnuisem. „Ce va aduce pe aici intr-o dupa-amiaza atat de frumoasa? N-ar fi trebuit sa fiti afara, intr-o drumetie, sau sa inotati, sau ceva de genul asta, intr-o zi atat de calda ca asta?”
Era o zi exceptional de placuta, in ciuda faptului ca soarele lipsea, dar era cald, 25 de grade. Nici prea cald, nici prea rece.
„De fapt, tata, am venit aici ca sa vorbim ceva cu tine”, am reusit sa balmajesc. Instinctiv, Edward si-a incolacit un brat in jurul meu ca sa-mi ofere sprijin. M-am uitat spre el, si ochii lui, inca o data, mi-au confirmat ca trebuie sa trec odata prin asta.
Charlie s-a panicat instantaneu. „Oh?” a facut el, intinzandu-se dupa telecomanda si oprind televizorul. O expresie de confuzie i-a trecut peste fata. Il priveam cum ma scana cu ochii. Ochii lui s-au oprit si s-au holbat la mana mea. Am tras aer adanc in piept si am facut un pas inainte, iesind din bratele lui Edward. Mi-am ridicat mana spre Charlie, inca nefiind in stare sa vorbesc. Edward a rupt tacerea.
Vocea lui calda, catifelata, s-a filtrat prin aer, „Imi pare rau, Charlie, pentru ca am facut asta contrar traditiei. O iubesc pe fiica ta cu fiecare particica a fiintei mele. As fi cel mai fericit barbat in viata daca mi-ai permite sa cer mana fiicei tale in casatorie.” Edward se misca in fata, anticipand deja reactia lui Charlie.
Charlie s-a ridicat si l-a infruntat pe Edward, uitandu-se fix in ochii lui, fiind complet neafectat de magia lor. „Esti nebun? Tu chiar crezi ca as tolera asa ceva? Si mai si zici ca esti BARBAT? N-ai decat 18 ani, Edward. Habar n-ai in ce te bagi. Casnicia nu e usoara, iti spun eu. E ridicol ce se intampla!”, incepuse sa se invarta prin camera.
„Tata, stiu ca este neasteptat, dar eu deja m-am hotarat. Sunt pregatita pentru pasul asta. Il iubesc, tata. Stii asta”. Partea cu pregatitul era cam o minciuna, dar incercam doar sa usurez lucrurile.
„Isabella, ma asteptam la mai mult din partea ta! Esti o fata atat de desteapta! De ce nu poate sa astepte chestia asta? Sau macar, va rog, faceti sa fie o logodna cat mai lunga”, Charlie gafaia, infuriat.
In momentul ala m-am intors spre Edward ca sa ma sprijine. El si-a infasurat bratele in jurul meu incercand sa-mi dea putere pentru a fi in stare sa rostesc cuvintele care erau pe cale sa-mi iasa din gura. „Pai, asta e cealalta chestie… Deja am stabilit data … 8 iulie… anul asta”. M-am strans in mine pentru ca stiam ca aceste cuvinte aveau sa-i provoace lui Charlie o criza in toata regula.
Inmarmurit, Charlie doar se holba la noi doi, cu gura deschisa. Noi am stat tacuti, asteptand raspunsul lui. Mi se parea ca trecuse o eternitate de cand Charlie nu scosese un sunet. El si-a cautat cheile de la masina, si-a insfacat palaria si a inchis usa de la intrare dupa el. Cateva secunde mai tarziu, masina demara in tromba pe sosea, cu farurile aprinse.
„A mers bine”, am comentat eu sarcastic.
„Oh, este doar inceputul”, a oftat Edward. „E in drum spre Carlisle ca sa-l confrunte si vede rosu. Ar fi mai bine sa mergem si noi incolo”.
Minunat. De-a dreptul minunat. Ce ar fi trebuit sa fie inceputul legaturii intre doua familii, ar putea fi, in schimb, inceputul celui de-al Treilea Razboi Mondial. Telefonul lui Edward a inceput sa bazaie in buzunarul lui. Stiam ca era Alice. Ea vazuse ce se indrepta spre ei.
„Da”, a raspuns Edward exasperat. „Da, stiu. Suntem pe drum. O sa faca, CE?!”. Aparent, Edward ratase ceva din ce gandea Charlie. A inchis telefonul.
„Mai bine ne-am grabi…Alice spune ca il vede pe Charlie pocnindu-l pe Carlisle in fata pentru ca a sustinut aceasta decizie. Toata chestia asta e pe cale sa devina urata”.
L-am ajuns pe Charlie destul de repede, avand in vedere cu ce viteza nebuneasca conducea Edward. Am pastrat o distanta destul de mare in spate, in asa fel incat Charlie sa nu ne observe. Cand am intrat pe aleea lunga care dadea la casa Cullen, mi-am mijit ochii spre casa. Carlisle si Esme stateau deja pe veranda din fata, asteptand. Charlie a trantit portiera de la masina si s-a repezit spre Culleni care acum il salutau.
„Charlie, ce surpriza”. Carlisle a intins mana sa i-o stranga pe a lui, insa Charlie nici macar n-a observat.
„Nu poti sa-mi spui ca esti de acord cu asta!”, fata lui era rosie. Deveneam din ce in ce mai ingrijorata, cu fiecare secunda care trecea. Eu si Edward ne-am apropiat de veranda.
„Tata!” am strigat la el, dar nu s-a intors. Il fixa cu intensitate pe Carlisle. Am incercat din nou, „Tata, te rog, linisteste-te! Haide sa stam jos cu totii si sa discutam despre asta!”, am fugit spre el si m-am agatat de bratul lui.
Carlisle a vorbit, „De ce nu intri, Charlie? Stiu ca asta este un subiect delicat”. Calmul lui Carlisle parea doar sa-l provoace pe Charlie si mai mult.
„Sensibil? Sensibil e tot ce ai de spus? Sunt copii, Carlisle! In niciun caz nu permit asta. Fiul tau n-a facut altceva decat sa-i provoace suferinta scumpei mele Isabella!”
Carlisle s-a intins sa-l atinga pe Charlie intelegator pe umar si asta a fost momentul in care Charlie si-a pierdut controlul. Mi se parea ca totul se intampla cu incetinitorul. L-am vazut pe Charlie cum isi strange pumnul si cum il duce in spate pentru a capata viteza si, in acelasi moment, Edward s-a miscat cu o viteza supraomeneasca spre tatal meu. Esme si eu am gemut de groaza. Edward s-a intins instinctiv ca sa-si apere tatal si a oprit mana lui Charlie. El a revenit la realitate. Incet, rosul de pe fata lui incepea sa paleasca. S-a dat in spate sa se sprijine de balustrada alba a verandei, apucandu-se strans de ea.
„Tata! Ce e in capul tau? Asta n-are nimic de-a face cu Carlisle. Este decizia mea si a lui Edward!”
„Eu..eu..eu nu stiu ce m-a apucat. Carlisle, imi pare atat de rau”. A reusit sa balmajeasca Charlie socat.
„Iti inteleg furia. Ce-ar fi sa mergem inauntru si sa vorbim despre asta acum, daca esti pregatit?” s-a oferit Carlisle pentru a doua oara.
Charlie a dat doar din cap, inca surprins de propriul comportament. Eu am oftat usurata. Poate ca treaba asta n-avea sa fie chiar asa de trista pana la urma.
Esme ne-a condus in bucatarie si a intrebat daca vrea cineva ceva de baut. Dap, eu as vrea vreo doua shot-uri de vodca, daca nu te deranjeaza. Putea ziua asta sa fie mai rea de atat? Alice a coborat scarile. Charlie o iubeste pe Alice. Daca cineva il putea face sa se simta mai bine, atunci ea era persoana aceea.
„Hei, Charlie!”, a spus ea cu o energie incurajatoare in voce. „Banuiesc ca ai aflat marea stire?” Charlie doar a dat din cap inca absorbit de ultimele 10 minute din viata lui.
Esme a fost prima care a fost suficient de curajoasa ca sa vorbeasca.
„Stiu ca par sa se grabeasca, Charlie, si ca e greu de inghitit asa ceva. Dar ei sunt adulti acum. Chiar nu exista nimic pe care noi, parintii, sa-l facem ca sa se razgandeasca. Stiu din experienta ca atunci cand isi pun ceva in cap, incercand sa-i convingi de contrariu nu face decat ca situatia sa devina mai rea”. Ea a facut o pauza ca sa observe reactia lui la cuvintele ei. El privea fix la ceaiul cu gheata pe care ea i-l adusese cu cateva momente in urma, amestecand incet, pachetel dupa pachetel de zahar, in pahar. Cred ca in momentul in care va termina, rezultatul va fi un sirop concentrat de zahar. Esme s-a decis ca era mai sigur sa continue.
„Mai mult decat atat, pot spune cu siguranta ca daca vreodata au existat doi oameni care sa fie atat de indragostiti, aceia sunt Edward si Bella. Nu l-am vazut niciodata pe Edward mai fericit, toti anii astia. Il cunosc bine. Si Bella, … ei chiar sunt facuti unul pentru celalalt. Chiar nu poti sa negi asta”.
Charlie si-a ridicat privirea spre ea. „Dar ce spui de lunile in care el a parasit-o? Niciun telefon. Nicio scrisoare. Un barbat indragostit n-ar face niciodata asa ceva. El i-a rupt inima. A trebuit sa o vad in fiecare zi, cu inima zdrobita, cum abia daca reusea sa se dea jos din pat”. Cuvintele lui Charlie erau rostite cu tristete. Il impungeau pe Edward ca un roi de viespi. El s-a strambat la amintirea acelor luni.
„Edward n-a avut de ales. El a facut ce a crezut ca e mai bine pentru Bella, detasarea. La momentul acela, credeam ca aveam sa locuim definitiv in Los Angeles. Relatiile la distanta merg arareori. Priveste la asta in felul urmator….el s-a intors si a jurat ca nu o va mai parasi niciodata. Charlie, o iubesc pe Bella ca pe fiica mea. O primesc cu bratele deschise in familia mea.”.
Charlie a tras adanc aer in piept si a expirat. Stiam expresia asta. Se preda. Bravo Esme!
„Dar de ce atat de devreme?” vocea lui abia se auzea.
De data asta, Alice a vorbit cu vocea ei cantata. „De ce sa astepte? Cand ai parte de o dragoste ca cea dintre Edward si Bella …ei stiu ca vor sa fie impreuna pentru totdeauna.” Eu si Edward ne-am privit unul pe celalalt si am zambit.
Charlie si-a strans buzele. Nu-i placea raspunsul asta, dar se pare ca nu avea ce sa comenteze. „Presupun ca nu prea mai am ce sa fac”. El s-a uitat in sus la Edward, care statea sprijinit de perete, nemiscat. Charlie s-a ridicat din scaunul in care statuse. Toti, in afara de Edward si Alice, am aruncat priviri nelinistite catre cei doi. Charlie s-a apropiat de Edward si i-a intins mana. „Ei bine, se pare ca in sfarsit mi-am facut rost de un fiu”. A zambit usor. Inca era in ochii lui o tristete care m-a facut sa ma doara.
Cullenii s-au ridicat si s-au apropiat de Charlie cu bratele deschise. El a fost imbratisat si a imbratisat la randul lui pe fiecare. Dispozitia lui parea sa se fi imbunatatit simtitor. „Se pare ca mai avem o persoana careia sa-i spunem, Bella”, mi-a amintit Charlie. La naiba. Asta…asta fusese o nimica toata pe langa cum avea sa reactioneze mama mea…la naiba. Cel putin ea era la mii de kilometri departare. Aveam asta de partea mea.
Vrei mai multe stiri? Consulta si alte pagini din arhiva!
twilight, twilight, twilight, twilightsaga.ro, the twilight saga, twilight, twlight romania, stiri twilight, site-ul twilight oficial in romania, amurg, eclipsa, stephenie mayer, kristen steward, robert pattinson, edward cullen, bella swan, taylor lautner, jacob, vorturii, forks, vamp, new moon, luna noua, eclipse, breaking, dawn, zori de zi, midnight sun, date lansare twilight, citate twilight, vampiri, jurnalele vampirilor, the vampire diaries, remember me
