Ceea ce simteam si ceea ce vedeam nu parea real.In orice caz,visam.Cel putin,asa era mai convenabil.Nu putea fi real,desi daca stau bine sa ma gandesc la toate lucrurile care mi s-au intamplat,puteam spune ca era.M-am concentrat numai la punctul rosu ce se indrepta spre mine de departe cu o viteza ametitoare.Un vajait puternic se auzea pe fundal.Picaturi de ploaie cadeau fara sa ma atinga.Si fara sa imi dau seama,acel "punct" rosu era in fata mea.Era...rosu si avea conturul sters.In acelasi timp auzeam un strigat infundat. -Ajutoor! Parea o voce de femeie.Nu suportam senzatia de a nu putea sa ma misc.Vroiam sa ajut acea femeie,desi parea imposibil.Sunetul se auzea din ce in ce mai infundat.Chiar visam? -AAAAAAAAA! Un tipat.Al meu se pare.Visasem.Mereu inainte sa vad care e deznodamantul unui vis,ma trezesc.Acum respiram.Respiratul devenea practic un efort in acel moment. Era foarte cald.Eram transpirata ca dupa un maraton si gafaiam.Somnul e un efort?M-am dus sa beau un pahar cu apa.Pasii picioarelor mele desculte se auzeau foarte clar in linistea noptii.Apoi am observat ceasul de pe frigider.03:00 AM.Dragut...Intr-o ora se presupunea ca trebuia sa plec.Sopchoppy,Florida mai exact.Mama se muta acolo si nu vrea sa ma lase sa stau singura aici,in Nashville.Asa ca ma ia cu ea. In bucatarie era mai racoare,pentru ca era geamul deschis..Am privit pe geam pentru ultima oara peisajul nocturn din Nashville,de la etajul 6.Frumos...Pomii din gradina de jos se leganau usor in adierea vantului.Cerul era instelat.O sa imi lipseasca serile in care o sa ma uit la oras,cand e complet adormit. Si...Avand in vedere ca la scoala nu sunt cea mai populara fata,n-o sa-mi lipseasca prea mult scoala...Poate doar cei mai buni prieteni,Madison si Selena.Madison este un baiat foarte dragut, care in generala era indragostit de mine.Dar acum suntem cei mai buni prieteni.Selena e si ea o prietena foarte buna,de aceea cred ca imi va lipsi.Mult. Nu sunt sigura de ce imi va mai fi dor.Acum las totul in urma,pentru a incepe o noua viata.In alt loc.Va fi greu sa uit oamenii si locul,dar poate in timp... Lacrimile parca imi ard obrazul.Nu mai vad clar,totul e in ceata.Imi aud suspinele inabusite.Voi rezista... *** Cat timp trecuse?Am ajuns.Era destul de cald.Iata si casa unde voi locui de acum incolo:se pare ca are 2 etaje. -Mama,unde e camera mea? Ei bine,acolo aveam de gand sa imi petrec restul dupa-amiezii. -Nu vrei sa vezi restul casei,scumpo? -Poate maine...! -In regula,e la etajul 1,a treia camera de pe partea stanga. In cateva clipe am ajuns.Destul de dragut...Peretii erau de un roz spalacit.La fereastra erau niste perdele rosii transparente,cu floricele.In mijlocul camerei era un covor oval,pufos si colorat.Patul parea comod,sper sa fi fost fost asa.Aveam si un birou din lemn de cires,undeva in coltul camerei.In mare nu era cine stie ce acea camera.Era important ca nu ma mai deranja nimeni aici.Asa ca m-am intins in pat.Priveam tavanul alb.Ajunsesem intr-un loc necunoscut,nu prea populat si care practic nu apare pe harta.E un orasel frumos,dar aici sunt numai 425 de locuitori.Defapt 427,cu mine si mama.Seamana cu un oras unde a fost vreo epidemie sau ceva de genul... Deja imi lipseste Nashville.Si cred ca incep sa urasc orasul Sopchoppy.Chiar daca nu stiu cum e aici,am sentimentul ca nu imi va placea.Cine stie cum sunt oamenii de aici?Probabil plictisitori.Ei bine,presupun,foarte plictisitori.Din nou,obrajii mei ard,iar lacrimile se topesc atunci cand ii ating.Nu prea mi-e somn si nici nu prea vreau sa stau si sa plang aici toata ziua.O sa imi iau o carte sa o citesc. ..... Oricat de mult as incerca sa ma concentrez asupra cartii,nu reusesc.Gandurile imi zboara aiurea.In primul rand,pentru ca peste o saptamana incepe scoala si eu o sa fiu cea "nou venita" si urasc chestia asta.Vreau sa spun,pana la 13 ani nu am stat in Nashville si familia mea isi schimba domiciliul constant.Era obositor:locuri noi,oameni noi,scoli noi cu colegi noi...Si nu sunt foarte comunicativa,dar mi-am facut cativa prieteni in toate locurile unde am locuit si a fost greu sa ma despart de ei.Iar acum o iau de la capat:alt loc nou,alti oameni noi,alte scoli cu colegi noi... Nu mai conteaza acum...Am inca 16 ani si nu pot sa locuiesc de una singura.Nu o sa o las singura pe mama.Si in orice caz,nu vreau sa fac asta. -Brielle!Vino sa mananci un sandwich!N-ai mancat nimic de azi dimineata! Presupun ca nu am ce face...Ma duc sa mananc,poate asta ma va distrage de la gandurile mele. Am coborat scarile incet.Nu ma grabeam. Si bucataria era draguta...Mobila era de un galben deschis,cu o textura a lemnului foarte placuta.Gresia era crem,lucioasa.Intr-un colt era o masa de 6 persoane (ma intreb de ce atatea scaune,la urma urmei locuiesc doar eu cu mama).M-am asezat la masa.Involuntar,am intrebat fara sa stau pe ganduri: -Mama,de ce sunt 6 scaune? -Oh,ma gandeam ca poate e mai...dragut...asa! -Mama,fi serioasa! Dura un minut pana cand mama isi aduna gandurile si reusi sa le puna intr-o idee coerenta. -Brielle,stiu cat de mult ai suferit in urma mortii tatalui tau.Eu de asemenea.Am crezut ca nu voi mai gasi un barbat ca tatal tau in toti acesti ani. In timp ce vorbea privea in jos,dar totusi ii puteam descifra fiecare emotie din tonul ei:tristete,usurare si inca ceva… -Ei bine...Dupa cateva secunde reusi sa spuna ragusit:John e aproape ca tatal tau. -John?Mama,de ce... Nu,nu,nu!!!Nu vroiam un nou tata! -Brielle... Simteam cum lacrimile mi-au astupat ochii si m-am ridicat de la masa nervoasa.Nicio sansa... *** Cam asta a fost si cu Sopchoppy:chiar e un oras plictisitor.Cu locuitori plictisitori.Mai sunt 3 zile pana incepe scoala si in aceste 3 zile nu voi iesi din casa.DELOC. Mama e si ea foarte trista din cauza mea (e groaznic sa simt ca totul e din vina mea).Si mai rau,urasc pe toata lumea.Sopchoppy e molipsitor!Sper macar ca la scoala sa fie cativa oameni normali... Nu stiu ce sa mai cred...Mi-e dor de Nashville!Mi-e dor de Selena si Madison!Si de cand stiu ca aici va veni John,mi-e dor de tata... M-am saturat!Daca as putea,as pleca chiar acum inapoi...Acasa... *** Maine e prima mea zi la o scoala aici.Deja imi imaginez:prezentari fara rost,colegi insipizi,profesori plictisitori.Cred ca totul e groaznic in Sopchoppy!Pur si simplu ma deprima… Apoi,am auzit glasul mamei din hol: -Brie!Saluta-l pe John! Mama a intrat in camera fara sa anunte cu un barbat matur,probabil de vreo 40 de ani,cu parul negru si cu cateva fire albe de par si ochii caprui.Ceva din privirea lui imi aducea cu un fel de “Scuze,Brielle”.Pentru ce scuze?Ca a intrat cu forta in viata mea si a mamei mele?Zambea in coltul gurii si chiar era chipes pentru un batranel. –Buna…John! -Deci tu esti Brielle…Mama ta nu contenea sa imi povesteasca despre tine. -Serios? -Da. Ce discutie idioata.Trebuia sa il fac sa plece.Deja nu il suportam. -Bine.Mai vorbim diseara,la cina .In regula? -Bine,scumpo!imi spuse mama. De ce?De ce?De ce?In orasul asta exista mereu un detaliu care sa ma faca sa ma dau cu capul de pereti,fiindca mi-a stricat ziua.Acum detaliul asta era John. Noroc ca azi timpul a trecut destul de repede.Ciudat...In orice caz,maine nu poate fi mai rau decat azi. Oroare.Groaza.Teama.Ziua cea mai oribila din an."Colegi noi,scoala noua...O s-o dai in bara".Cuvintele astea imi rasunau violent in minte si nu stiam cum sa fac sa imi distrag atentia.Dar am reusit.Nu stiam cu ce sa ma imbrac!Nu am mai avut niciodata probleme de genul in Nashville.Totusi,un motiv slab sa ma pot intoarce acolo.Pana la urma,am ales sa ma imbrac cu o bluza lila...Nu puteam iesi in evidenta cu ea.Mi-am pus pe mine si o pereche veche si spalacita de blugi,din denim negru.Perfect. Acum nimic nu mai putea sa imi distraga atentia.Ma indreptam spre scoala,cu ochii in pamant.Nimic.Nimic nu ma putea salva.Si acum,iata:eram fata in fata cu scoala!Dragut...Toti se holbau la mine.Asa ca am incercat sa merg cat de nonsalant am putut pana cand m-am impiedicat de scarile de la intrare.Grozav!Toti s-au adunat in jurul meu sa ma intrebe daca am patit ceva.Cartile mele erau imprastiate.Din toata multimea din jurul meu,un baiat a venit si mi-a adunat cartile si m-a ajutat sa ma ridic.Fara sa puna vreo intrebare sau sa vorbeasca...Cu mine...Apoi a plecat. Bizar comportament pentru un ciudat de aici.Si totusi nu inteleg de ce ma ajutase?Nu ma cunostea. In orice caz,se sunase de intrare si nu aveam de gand sa intarzii la orele din prima zi.Am gasit repede sala unde aveam cursul.O sala cu mobila de diverse culori,mai spalacite si cu zgarieturi pe alocuri.Bancile si scaunele erau din lemn.M-am asezat pe un scaun,uimita de cat de incomod era. O profesoara batrana,imbracata intr-o rochie de lana si o vesta de piele peste ea intra in clasa.Era prea gros imbracata pentru cele 26 de grade de afara.Ne inmana tuturor niste manuale vechi si rupte si apoi se aseza la catedra,vorbind pentru prima oara: -Dragi elevi!Iata-ne.Acesta e al doilea an de cand ne cunoastem daca nu ma insel.Dar mai avem timp sa ne cunoastem totusi,o viata intreaga.Cu totii asteptam vacantele sa plecam din micutul nostru orasel undeva departe. Foarte departe…Nashville… -Dupa cum spuneam,plecam,vizitam,vedem locuri noi… Cu oameni noi… -Dar in cele din urma ajungem tot in micutul Sopchoppy.Un oras linistit si necunoscut.Dar cu toate astea il iubim… Ce???Urasc Sopchoppy! -Aici avem familia,prietenii,scoala… Ce discurs lung… -Si ne intoarcem aici la sfarsitul fiecarei veri.Mai mari,mai intelepti,cu cunostinte noi.Si ne revedem.Iata-ne deci in pragul unui nou an scolar.Plini de sperante si cu gandul inca la vara si la soare.Dar sa aducem din vacanta si mintea,care e inca plecata pe meleaguri pustii… Daca nu inceteaza o sa innebunesc. -Dar timpul e scurt si ar trebui sa il folosim din plin.Sa nu mai pierdem asadar timpul.Dar inainte sa va deschideti caietele,as dori sa o intampinati pe colega voastra noua-Brielle Crawce! Si acum era timpul sa ma fac de ras…Preferam discursul acela dezgustator decat asta.Nu puteam sta nici in banca,prefacandu-ma ca n-am auzit.Asa ca m-am ridicat si scaunul a alunecat pe podea atunci.S-au auzit rasete infundate si am incercat sa nu le bag in seama.Iata-ma in sfarsit langa catedra:cele 14 perechi de ochi din clasa ma urmareau si ma fixau.Nu mai puteam sa ma misc.Am deschis gura,dar nu am reusit sa spun nimic. -Brielle,din ce oras ai spus ca esti? Am stat cateva secunde,intepenita de emotie si am izbutit sa spun,abia soptit: -Nashville. -Aaa,da?Am auzit ca e un loc frumos! Ce puteam sa spun?Mai bine taceam…Dar am spus primele cuvinte care mi-a venit in minte: -Cel mai frumos loc de pe planeta! Ce idiotenie am putut sa spun.Emotii stupide…M-am dus incet la loc.Si am tacut tot restul orei. *** Oare chiar mai conta?Chiar mai conta ca nu visam?Stiam pur si simplu ca nu va dura la nesfarsit.Nu avea cum.Lacrimile mi se prelingeau pe fata,atat de fierbinti si sarate.Nu puteam spune exact ce simteam.Dar grijile si intrebarile celor din jur pur si simplu ma copleseau. -Brie,spune-mi exact ce ti-au facut! -Nimic! -Atunci de ce ai venit acasa plangand si ai spus “Vroiau sa ma omoare!” Adevarul era prea dur sa fie aflat de mama mea.Si nu vroiam sa cheme politia si alte chestii de genul asta.Nu am vrut ca autoritatile sa se implice mai exact.Dar imi veneau in minte bucati de amintiri…Dureroase…Si nu am mai rezistat. -Mi-au…cerut bani… -Si? -Nu am vrut sa le dau. Am simtit cum culoarea vanatailor de pe fata mea era mai pronuntata. -Si apoi? -Apoi…Au inceput sa ma loveasca…Au inceput sa rada apoi…M-au trantit la pamant…Si au inceput sa ma loveasca iar,cu picioarele. -Cine erau ei? -Nu-i cunosc! Tonul meu aproape isteric a rasunat in intreaga camera.Mama statu o clipa pe ganduri si apoi spuse. -C-cum ai scapat? La asta nu ma asteptam.Era alta poveste… -Pai,nu…Nu stiu exact cine m-a salvat…Era un…Baiat. Nu oricare baiat.Acelasi baiat care imi adunase cartile.Un baiat cu ochii scandalos de albastri,cu parul de culoarea castanelor coapte.Cu un chip scandalos de frumos. -Il cunosti,scumpo? Intr-un fel. -Nu,mama.Nu il cunosc. -In regula.Ce le-a facut baiatul acela? Pur si simplu cand l-au vazut,tipii aceia au cazut.La pamant.Din senin.Apoi mi-am dat seama ce le-a facut.Sageti.Cu otrava. -Le-a spus sa ma lase in pace… Deodata a devenit suspicioasa. -Da? -Da.Asta e tot. Mama prefera uneori sa stie mai putin decat trebuia,decat purul adevar.Stia ca e mai bine pentru ea. -Vrei sa instiintam politia? -Nu mama.E in regula.Sunt bine. -Sa speram ca asa e. Si apoi,tensiunea a disparut.S-a evaporat.Ca si cum nu ar fi existat vreodata. La scoala zvonurile s-au imprastiat repede.Cum ca am fost prinsa de niste tipi ciudati…Si…ASHTON m-a salvat…Deci asta era numele lui.Deodata,in minte mi-a revenit chipul lui.La inceput,m-am speriat,dar s-a sunat de intrare si a trebuit sa imi caut sala de clasa… In sfarsit,am ajuns si am reusit sa nu intarzii (prea mult.)Singurul loc liber era langa o fata roscata,in a patra banca si m-am dus acolo.Profesoara inca nu a venit.Asa ca am avut timp sa facem cunostinta si sa vorbim. -Hei!Tu esti fata cea noua,Brielle… -Crawce.Eu sunt. -Deci,tu ai venit din Nashville? -Da,locuiam la periferie. -In regula.Eu sunt Alison Jevel,apropo! -Incantata. Am mai stat apoi un minut fara sa mai spunem nimic,pana cand ea a intrerupt tacerea. -Stiu ca e destul de jenant pentru tine chestia cu…Ashton si… -Da,chiar este.Prefer sa nu discut despre asta in general. -Oh!Imi pare rau.Eu doar ma intrebam… Ma gandeam de ce…Stii tu,a venit atunci…Pentru ca el nu…Face chestii de genul asta…El nu e de la noi din scoala… Chiar nu inteleg de unde atata curiozitate.Fata asta e foarte prietenoasa…Si foarte curioasa. -Serios?Si atunci de unde il cunoaste toata lumea? -E complicat…Stii,mama sa a murit…Iar tatal lui a fost un talhar si un criminal…L-a abandonat pe Ash cand avea doar 6 ani.Mai intai a vrut sa il omoare,dar el a fugit.A stat in tot acest timp la o familie adoptiva.Familia Gophel.Nu are prieteni.Deloc.Totusi,Samantha Gophel,fiica doamnei si domnului Gophel il place pe Ashton.Si trebuie sa recunosc,Samantha e chiar draguta. -Ei bine,si Ashton este destul de dragut.Cred ca merita pe cineva pe masura lui. -Brielle,el nu iubeste pe nimeni.Isi uraste familia adoptiva. -Imi imaginez cum se simte.Aproape. -Ai avut mare noroc ca a fost acolo in acel moment.Stii,gasca lui Alexander e foarte periculoasa… -Alexander? -El e tipul care te-a atacat.El si gasca lui. -Aaa… -Nimeni nu l-a speriat vreodata pe Alexander.Si Ashton…Chiar el… -Multumesc cerului ca a fost acolo atunci! Daca ma gandesc mai bine,Alison e chiar de treaba. -Alexander si ceilalti au fost…Prieteni cu tatal lui Ashton-Billy Lucker.Erau de temut.Se purtau ingrozitor cu fiul lui Billy.In fiecare zi Ash statea la marginea orasului plin de vanatai,dar nu plangea niciodata.Era pur si simplu foarte ganditor.Nu vorbea cu nimeni. Stia ca va muri,pentru ca Alexander si tatal lui au omorat 350 de oameni cu multi ani in urma,in New Orleans.Foarte aproape de Nashville.Bietul baiat era terorizat.Desi,in mare chiar e un ciudat. -Daca as fi in locul lui,cred ca as fi facut la fel… Alison nu a mai spus nimic,dar mi-a aruncat o privire acuzatoare chiar inainte ca profesoara de engleza,doamna Smith sa intre in clasa.Saptamana in care a trebuit sa ma prezint s-a terminat.Acum lectia chiar nu mai conta.Altceva era in mintea mea.Trecutul si viitorul lui Ashton.Baiatul pentru care simteam ca ii sunt datoare cu viata. Profesoara vorbea,dar nu intelegeam nimic.Nu puteam fi atenta.Nu acum,cand am aflat atatea.As fi vrut sa il gasesc si sa ii spun cat de mult ii multumesc.Dar nu vorbea cu nimeni,asa ca nu aveam nicio sansa.Sau poate exista,avand in vedere ca ma salvase pe mine.Alison a spus ca nu a mai facut asta niciodata.Mai ales ca eu eram nou-venita si toti erau framantati de asta:”De ce Ashton a salvat-o pe nou-venita?”Macar nu eram singura care se intreba asta. Si chiar ii datoram viata,pentru ca puteam sa mor.350 de oameni…Eu as fi putut fi o noua victima.Erau chiar periculosi.Am observat ca locuitorii din Sopchoppy chiar sunt inspaimantati de Alexander.De ce n-ar fi?Vreau sa spun…350 de oameni… Mintea mea era plina de intrebari fara raspuns.Si nu aveam pe cine sa intreb,decat pe Ashton.Daca il voi mai vedea vreodata.Deodata,o amintire vie imi strafulgera in minte.Prima mea zi aici.Cand m-am impiedicat pe scari de emotii si am scapat manualele pe jos.Si baiatul acela a venit.Cand Ashton a venit si mi-a adunat cartile.Daca el nu e de la scoala noastra…Ridicol,sa vina numai sa imi adune cartile. Cand profesoara s-a intors la tabla si a inceput sa explice ceva eu am soptit: -Alison? -Hm? -Ashton invata la vreo scoala? -Nu,el vine pe la ferestrele claselor din scoala noastra si isi ia notite pe un carnetel vechi. -Deci,e normal ca el sa vina aici la inceputul anului? -Desigur. Am dat din cap in semn ca-i multumesc si apoi am fost destul de fericita pentru acel raspuns.Cum e firesc:ca orice intrebare sa aiba si un raspuns. -Multumesc,Alison!am soptit. *** Nu imi venea in minte decat faptul ca eram norocoasa ca traiam.Ca traiam si nu murisem in seara aia.Cine stie…Poate Ashton nu ar fi fost acolo si nu m-ar fi salvat. Noroc.Am avut noroc.Atat si nimic mai mult.Acesta ar fi putut fi raspunsul tuturor intrebarilor mele.Desi refuzam sa cred ca era vorba doar de asta. Toti se uitau la mine ciudat.Stateam intr-un colt al cantinei,la o masa,singura.Nu aveam de gand sa stau la masa cu nimeni o vreme. -Brielle? Din nou Alison. -Da…! -De ce stai aici,singura?N-ai vrea sa stai cu mine si Allen la masa? -E in regula.Voi sta aici. -Haide! Ce puteam sa fac?Era foarte insistenta,asa ca… -Deci,subiectul Ashton te pune pe ganduri?spuse Alison. -Destul de mult… -Te inteleg.E ciudat pentru tine.Si pentru noi toti. -Noroc.A fost vorba de noroc,Alison.Atat. -Preferi sa nu mai vorbim despre asta? -Cred ca da… Allen parea destul de timid,asa ca nu a vorbit deloc. -Brielle,ma gandeam ca…Ai treaba weekend-ul asta? -Nu cred.De ce? -Perfect!Este ziua mea.Ma gandeam ca ai vrea sa vii la petrecere. -Alison,nu stiu… Era si ziua mea weekend-ul asta.Nu ca as face vreo petrecere sau ceva de genul asta,dar…voi fi noua printre atatia necunoscuti la petrecere. -Va fi mai distractiv. -De fapt,cred ca o voi ajuta pe mama la curatenie.Imi pare rau. -Voi vorbi eu cu mama ta.Va intelege. Dar chiar nu vroiam sa vin… -Nu e nevoie.Cred ca…Voi veni. -Minunat! *** -La multi ani! O voce cunoscuta ma trezi din vis. -Mama…!? -Vino sa iti vezi cadourile…De fapt,le voi aduce eu.Tu stai aici… In cateva secunde,mama s-a intors cu doua cutii mari,impachetate cu hartie de un verde sidefat. -Ei bine?Ce mai astepti?Deschide-le! Nu prea aveam chef de cadouri,dar presupun ca trebuia sa ii fac pe plac mamei… Am despachetat cu un interes fals primul cadou.In cutie era o rochie albastra,dintr-un material vaporos,de vara. -Oh mama,e foarte frumoasa!Albastru e culoarea mea preferata!Iti multumesc! -Cu placere,draga mea!Deschide si cadoul de la John. Din nou-interes fals. -Uau…E…frumos. Era un lantisor de argint,cu un medallion oval,incrustat cu mici cristale pe margine. -Nu este nou,draga mea.Dar a apartinut mamei lui.Ea a murit. -Imi…Pare rau… -Dar sa stii,valoreaza foarte mult.Sa ai grija de el. Mi-am pus lantisorul la gat.Era frumos. -Iti sta grozav,draga mea!La cat ai spus ca e petrecerea? -La ora cinci dupa-amiaza. -Cu ce te vei imbraca? Intrebarea ei era cu subinteles.Isi dorea sa port rochia care mi-o daruise. -Presupun ca rochia asta. -In regula,draga mea. -Ma duc sa-i multumesc lui John. Mi-am pus un halat pe mine si am coborat scarile. -La multi ani!spuse el zambind. -Mersi,John… -E doar o urare… -Iti…Multumesc pentru…Cadou. Ochii i se ingustara si pe chipul lui aparu un zambet sincer. -Sper ca iti place.As aprecia daca ai avea grija de el. -Bine.Multumesc. Am plecat sus.Mama inca era in camera. -Cred ca ma voi duce sa ii cumpar un cadou lui Alison. -Bine,Brie.Cam ce ai vrea sa-i cumperi? -Pai,ma gandeam la o bluza,nimic special… -In regula.Sa te intorci repede. Ma gandeam daca este vreun magazin pe aici.Norocul meu.Era unul foarte aproape de casa.Am intrat si s-a auzit un clinchet de clopotei. -Hei,te pot ajuta cu ceva? Un baiat cu pielea cafenie se ridica de pe un fotoliu.Presupun ca era vanzatorul. -Da…Defapt,nu sunt sigura ce caut.O bluza,cred. -Ei bine,acolo e raftul cu bluze.Daca iti place ceva… -Multumesc. Am cautat ceva mai dragut,desi toate modelele erau simple.Si daca un model era mai special,era caraghios. -In sfarsit!Am gasit! Era o bluza alba cu incretituri in zona pieptului si fara maneci.Era foarte frumoasa. -Ai vrea s-o cumperi? -Da…Cred ca da… -Costa 15$. -Uite.Mersi! Am inchis usa si s-a auzit din nou clinchetul clopoteilor. *** Timpul a trecut asa repede!Era ora cinci jumate.Eram gata. -Distractie placuta,scumpo! -Ai grija!spuse John incet. -Pa-pa!i-am salutat pe amandoi. Am gasit usor casa lui Alison.Am batut la usa.Am asteptat cateva secunde pana cand Alison aparu si imi deschise. -Hei!Bine-ai venit! -La multi ani!Aaa…Imi place rochia. -A,e de la Allen,spuse ea zambind. Adevarul e ca nu stiam ce compliment sa ii fac.Dar rochia chiar imi placea.Era alba,fara maneci si cu mici inimioare argintii. Am intrat si m-am asezat pe un fotoliu,in coltul camerei.Preferam sa nu dansez. -Esti bine?ma intreba Allen. -Da. Ritmul bubuitor al melodiei se intrerupse discret,incepand o melodie lenta.Oh,nu!Nu,sa speram sa nu ma intrebe… -Vrei sa dansezi? -Nu sunt sigura… Am vazut apoi dezamagirea din ochii lui si m-am razgandit. -In regula… M-am ridicat de pe fotoliu si am inceput sa dansam. -Tu ce cadou i-ai luat lui Alison? -O bluza alba,frumoasa… -Eu i-am luat… -Stiu.Rochia care o poarta. Am continuat sa ne invartim pe ritmul lent al melodiei. -Imi place lantisorul tau. -Iti…multumesc. -E nou?Nu l-ai mai purtat pana acum. -Nu chiar… Daca ma gandesc mai bine,Allen nu era asa de timid.Sa invite la dans pe cineva aproape necunoscut,e destul de curajos.Cel putin pentru mine asa pare. Ma simteam ciudat ca dansam cu Allen,pentru ca toti invitatii se uitau la noi.Sper sa nu creada ca e ceva mai mult decat simpla prietenie la mijloc. Melodia s-a terminat mai repede decat mi-as fi imaginat,asa ca m-am asezat din nou pe fotoliu. -Prajituri? O femeie cu zambetul larg imi intinse un platou intreg de prajituri cu ciocolata.Am simtit cum mi se face rau. -Sunt alergica la ciocolata… Am simtit cum m-am ingalbenit. -Esti bine? -Defapt,cred ca o sa ma duc sa iau o gura de aer. Am iesit putin afara.Cerul era foarte frumos.Soarele se scufundase cu totul in pamant si cateva stele au inceput sa apara pe cer. Era mult mai bine aici,singura,fara sa fiu privita de ceilalti invitati (un lucru care,trebuie sa recunosc ma intimida).Si era chiar relaxant…M-am asezat pe o piatra mai mare.In mod normal,ar fi trebuit sa imi pese,pentru ca imi murdaream rochia.Dar chiar nu ma interesa asta.La fel de bine puteam sa vin la petrecere imbracata doar in pijamale si sa nu imi pese. Mi-am asezat o suvita de par rebela dupa ureche.Din ce in ce mai multe suvite au inceput sa fie luate de vant si ciufulite.Asa ca am hotarat sa imi prind parul in coada.Era mult mai bine. Deodata,ceva imi atrase atentia:pustietatea.Totul era atat de gol si nepopulat…Aproape ca singuratatea era amenintatoare.Ca si cum nu eram singura.Si totusi,asta era o teorie fara sens,creata de mintea mea visatoare.Dar pur si simplu aveam senzatia ca ma sufocam din cauza lipsei oamenilor.Era o senzatie pe atat de ireala,pe atat de dureroasa… Am observat cum luna se contura incet si delicat pe cer,luminand palid si rece dealurile cenusii.Cerul isi schimba nuanta cu fiecare minut care trecea,devenind in cele din urma albastru inchis. -Hei…,se auzi o voce domoala necunoscuta in spatele meu. Mi-a luat un minut sa imi dau seama ca vorbea cu mine.Am cascat ochii mari,putin uimita.Chiar nu putea avea nimeni nevoie de putina intimitate? Mda,bunul simt si lucruri de genul asta erau inexistente in oraselul asta mic si ciudat. -Buna. M-am intors si am vazut ca in fata mea statea o fata scunda si blonda,cu trasaturi fine si delicate,cu ochii verzi.Am observat ca fuma intens dintr-o tigara.Zambi intr-un mod ciudat,aproape de neinteles.Ne-am privit cateva minute si sincer,ma simteam ca o idioata,nestiind ce sa spun si ce vrea de la mine. Peste alte cateva minute enervant de interminabile,am reusit sa imi formulez in minte o propozitie care sa aiba sens,reusind sa rostesc aproape incorigibil: -Esti draguta sa-mi spui cine esti? Tonul meu ar fi trebuit sa sune ironic si superior,dar dar a sunat mai degraba pitigaiat si usor speriat.Probabil de aia fata cea blonda incepu sa rada.Ce nepoliticoasa… -Deci tu esti fata aia…Brailey?Sau cum? -Brielle,am mormait eu. Cum de stia tot orasul ca o sa ma mut aici?Defapt,era un oras mic si extrem de nepopulat asa ca era normal ca locuitorii sa stie asta…Teoretic. -Aha,spuse ea plictisita.Prietena lui Alexander,a zis aprinzandu-si o alta tigara cu o bricheta. Ce?Cine era…?Aaa…Alexander…Tipul ala idiot care imi ceruse bani si…Mda,si celelalte evenimente neplacute care au urmat…Si…Ashton… -Normal ca nu sunt prietena lui din moment ce ,ma rog…Nu dupa ce mi-a facut. Blonda ridica din sprancene nepasatoare,cu un aer mandru,ca si cum nu o interesa nimic din ce ii spuneam.Si nici n-avea de ce sa o intereseze.Totusi,inca nu intelegeam de ce toti oamenii din Sopchoppy sunt atat de entuziasmati ca m-am mutat aici si eu nu. -Eu sunt Samantha Gophel,apropo. Mi-a trecut prin minte discutia care o avusesem cu Alison despre familia Gophel.”Totusi,Samantha Gophel il place pe Ashton”…Da chiar era frumoasa,exact cum spusese si Alison.Din pacate…Ea avea de o mie de ori mai multe sanse sa cucereasca un baiat decat aveam eu,din cate vedeam.Pentru ca eu in general nu sunt considerata atragatoare.Nu ca m-ar deranja asta in vreun anume fel,dar…Nu stiu de ce,chestia asta ma deranja cand venea vorba de Ashton. -Incantata. De data asta tonul meu fusese o combinatie perfecta intre ironie si nepasare.Exact cum trebuia,nu pitigaiat si nici speriat. Apoi,am intrebat,fara sa gandesc prea bine inainte de a face asta. -Vrei ceva anume de la mine? -Nu,nu chiar… -Si…atunci? Se uita de cateva ori in jur,ca si cum se asigura ca nu aude nimeni si apoi spuse: -Vreau sa stiu exact ceea ce stii tu despre Ashton. Oau.A fost scurt si direct.Ce ar fi trebuit sa ii zic? -Vreau sa spun,stii cine a fost tatal lui? -Un criminal.Da,stiu. -Pai ai grija.Nu stii de ce e in stare fiul.Chiar daca parintii mei l-au adoptat cu multi ani in urma,inca nu sunt sigura daca este atat de inocent cum pare. Parca Samantha il placea…?! -Mi-am dat seama de asta cand i-am marturisit ca il plac,iar a doua zi Alexander a venit si a inceput sa ma loveasca brutal in plina strada fara niciun motiv.Mda,poate de asta…Cine stie,poate…Ash a avut de a face cu asta. Nu.O parte din mintea mea refuza sa proceseze acea informatie,cum ca Ashton ar fi si el precum tatal lui. Nu,nu,nu.Nu putea fi posibil.La urma urmei,ma salvase de tipii aia. -Nu stiu,mai bine ai grija.E tot ce spun. Am stat cateva clipe cu capul aplecat,privind iarba deasa care se unduia in miscarea vantului.Nu vroiam decat sa dispar de acolo,sa dispar complet din orasul ala,sa dispar pur si simplu din raza vizuala. -Si…Ce conteaza?am spus eu ca o plangacioasa.Oricum…Nu am nicio legatura cu…Ashton asta de care…Vorbeste toata lumea.Nu-mi pasa,am reusit sa sa bolboresc eu incorigibil,ascunzandu-mi durerea pe care o simteam cand rosteam cuvintele alea.Eu spusesem asta:nu-mi pasa.Defapt imi pasa.Imi pasa cu adevarat. Samantha ma privi mirata,total uimita de reactia mea ciudata si neasteptata. -Scuze…,am murmurat eu.Doar ca…E prea ciudat.N-ai cum sa intelegi ce simt acum.Nici chiar eu nu inteleg de ce baiatului asta ii pasa de mine si chiar as vrea sa stiu de ce,dar…In fine,inteleg daca ma consideri o nebuna,am explicat eu foarte serios. -Stii ce-i ciudat?Ca nu esti nebuna dupa el.Cam fiecare fata din orasul asta a fost indragostita,pe rand,de Ashton.Bineinteles,nici una nu a avut curaj sa ii marturiseasca in afara de mine. Am zambit incercand sa mi-o imaginez pe Samantha flirtand cu Ashton.Era amuzant.Apoi orice urma de amuzament disparu,lasand loc disperarii.Intrebarea chinuitoare imi rasuna violent in minte:”De ce?De ce?De ce naiba ii pasa lui de mine?”Si am continuat sa intreb asta in gand,pana cand,involuntar,am spus: -De ce? Am simtit cum m-am inrosit,incercand sa creez in minte o explicatie. -De ce as fi nebuna dupa el?am reformulat eu spontan. -Nu stiu,pare a fi o regula aici… Am mai stat cateva clipe,punandu-mi din nou intrebarea aceea suparatoare (de ce?de ce?de ce…),privind fix in jos. -Nu intotdeauna ma incadrez in tipare.Oricum…Multumesc de atentinonari. Samantha zambi apoi spuse: -Atunci pe mai tarziu. -Stai,am spus eu repede.De unde stiai unde sunt si de ce ai venit sa ma atentionezi? -Eram doar in trecere si m-am gandit ca ti-ar prinde bine niste informatii in plus… Ciudat:de cand le pasau oamenilor asa de mult de mine? -Aha,ok. Apoi se indeparta si pleca. Oau.A fost ciudat.Ma rog,a fost ceva la care nu ma asteptasem.Deloc.Am incercat sa trec peste intrebarile care mi se invarteau in cap,incercand sa le ignor complet.Am intrat din nou in sala in care se tinea petrecerea.Allen veni imediat spre mine si ma invita la dans. -Nu,multumesc.Dar…Trebuie sa plec. Pe fata lui se putea citi o profunda urma de dezamagire. -Adica,nu ma simt prea bine,am reusit eu sa spun. -Aaa,pai...bine.Daca vrei ii spun eu lui Alison ca ai plecat.E ocupata sa desfaca darurile. -Ok,multumesc. -Pa,Allen. Imi facu cu cu mana in timp ce am iesit pe usa in intunericul acela intimidant.
Consulta playlistul si afla cum il poti modifica. Tu esti dj-ul nostru!
twilight, twilight, twilight, twilightsaga.ro, the twilight saga, twilight, twlight romania, stiri twilight, site-ul twilight oficial in romania, amurg, eclipsa, stephenie mayer, kristen steward, robert pattinson, edward cullen, bella swan, taylor lautner, jacob, vorturii, forks, vamp, new moon, luna noua, eclipse, breaking, dawn, zori de zi, midnight sun, date lansare twilight, citate twilight, vampiri, jurnalele vampirilor, the vampire diaries, remember me
