Let me Sign [partea 1] - autor: Lara | adaugat la: 22/11/2009
Capitolul 1
Cassandra PDV
Cassandra PDV
„A naibii usa, deschide-te odata, fir-ai tu sa fii”. Am tipat si am izbit in usa la fiecare cuvant pentru accentuare. Am facut chestia asta chiar daca stiam ca nu va face cardul sa mearga mai bine, poate doar sa se blocheze in lacasul lui. Combinatia de lovituri si faptul ca aproape rupsesem cardul in doua, m-a facut sa-mi eliberez frustrarea.
„Pot sa va ajut?”, m-am intors si am vazut o camerista stand stingherita langa o usa de vizavi de camera mea de hotel.
Incercand sa ma calmez, am zis „Te rog, doar ce m-am cazat si cheia mea nu functioneaza. Crezi ca poti sa-mi deschizi tu? O sa sun imediat la receptie sa le spun sa-mi aduca o alta cheie.”
I-am aruncat cea mai buna privire de „nu sunt nebuna, doar obosita si frustrata”. „M-as duce eu pana jos, dar astept un, un… – (cum sa-i zic?), um, un client in scurt timp si am toate valizele astea….”, am aratat spre podea, unde valizele mele erau aruncate care incotro. Stai putin. Nu sunase bine… „Um, sunt reporter, mmm jurnalist, si am pe cineva care trebuie sa soseasca curand pentru un interviu. Poti te rog sa ma ajuti?” sunase ceva mai bine, nu vroiam ca ea sa creada ca sunt o dama de companie.
„Ei bine, nu prea obisnuim sa facem asta, dar pot sa vad ca aveti un card, insa sunteti sigura ca ati nimerit bine camera sau etajul? Se mai intampla uneori”.
Doamne, chiar aratam atat de proasta?? I-am dat cheia. „Vezi? `Camera 827`” am spus in timp ce aratam spre numarul camerei, dar am masurat gresit distanta dintre mine si usa, asa ca mi-a lovit mana de usa. Auuuuuuu, a durut asta.
„Pai, asta arata ca un `1` nu ca un `7`. Stati sa incerc usa asta”. Camerista a mers pana la numarul 821 si a incercat cheia, deschizand usa din prima. Mda, cam asta era norocul meu.
Lasandu-mi capul in jos infranta, m-am aplecat sa-mi adun valizele. „Ma simt atat de prost, iti multumesc foarte mult ca m-ai ajutat”. Am mers spre camera corecta si mi-am aruncat valizele chiar la usa, pipaindu-ma dupa un bacsis.
„Nu, nu, ma bucur ca v-am putut ajuta”, tipa dandu-se inapoi, incercand in mod evident sa nu rada de mine.
„Te rog, insist. M-ai salvat sa nu arat ca o si mai mare idioata in fata receptionerilor, si nu a mai fost nevoie sa cobor si ca urc cu toate bagajele dupa mine”. I-am dat banii si m-am intors sa intru in camera lui Mel. Ce tipic! Prima bancnota care mi-a iesit din buzunar a fost una de douazeci. Parea cam mult, dar nu puteam sa-i iau inapoi zicandu-i ca vroiam de fapt sa-i dau una de cinci. „Banii astia americani idioti! Toti sunt la fel!”, am mormait eu in timp ce ma uitam prin apartament.
Deci asta era inca un cosmar de adaugat pe lista. Am stat afara, in fata unei camere gresite, pentru 10 minute. O, Doamne! In ultimele 30 si ceva de ore, care trecusera, tot ce se putea intampla rau, s-a intamplat.
Din pacate pentru mine, nu puteam sa ma ascund in casa ca sa evit ghinionul meu caracteristic. Gemand, mi-am amintit de apelul de la Melissa. De ce a trebuit sa raspund??
„Cassie, Cassie, ma auzi? Sunt Melissa, esti acolo?”. Haosul general din Aeroportul International O’Hare ii astupa vocea.
„Melissa, te aud, sunt la poarta in Aeroportul O’Hare, asteptand sa ma imbarc. Unde esti? Deja la New York?”, m-am miscat incercand sa gasesc un loc mai linistit nu prea departe de poarta.
„Nu, nu, sunt inca la Londra. Ia ghici? – Jack m-a cerut de sotie”. Am indepartat rapid telefonul de la ureche atunci cand prietena mea a inceput sa tipe la un nivel asurzitor.
„Minunat, Mel. Spune-mi totul, de fapt, pastreaza povestea. Cred ca trebuie sa urc in avion cam intr-un minut. De-abia astept sa te vad la New York. Vino la mine la apartament imediat ce ajungi ca sa pot sa-ti vad inelul si sa-mi povestesti cum s-a intamplat.”
„Pai, Cassie, de asta te-am sunat. Am pierdut avionul si urmatorul nu ma aduce la timp, stai, ce cauti tu la Chicago? Credeam ca esti deja la New York, stiam ca escala a fost la Los Angeles.” Puteam sa-i aud panica din glas.
Dandu-mi ochii peste cap, i-am raspuns, „Linisteste-te, sunt aproape acolo. Am fost in LA, asta e alta escala. Oh, Mel, nici nu poti sa-ti imaginezi cosmarul pe care-l traiesc. Primul meu zbor din Australia a fost decalat, asa ca am pierdut legatura de la Sidney spre LA si apoi am fost in cadere libera. Ma simt de parca as sta aici de o vesnicie. Zborul asta ar trebui sa ma duca acolo pe la 5 pm astazi, nu ca as stii in ce zi suntem. Am schimbat atatea fusuri orare… Planuiesc sa ma prabusesc in pat imediat ce ajung acasa. Scuza-mi cascatul, sunt atat de obosita. Ma mai auzi? Ce s-a intamplat cu zborul tau?”
Frecandu-ma la ochi, m-am simtit prost ca m-am plans, dar presupun ca si de asta exista prietenii….
„Pai, este vina lui Jack de fapt. Dupa ce m-a cerut, ne-am lasat purtati de val si, na, stii tu… Uite, Cassie, stiu ca esti pe cale sa te urci in avion, asa ca o sa spun repede. Te-am sunat pentru ca am nevoie de o mare favoare. Te rog, te rog spune ca ma ajuti. As putea sa-mi pierd slujba din cauza asta, dar eram asa de fericita si, la naiba, nu-mi vine sa cred ca am pierdut zborul. Sunt innebunita acum…”
A trebuit sa o opresc brusc. „Mel, spune-mi. Ce pot sa fac pentru tine?”
Vrei mai multe stiri? Consulta si alte pagini din arhiva!
twilight, twilight, twilight, twilightsaga.ro, the twilight saga, twilight, twlight romania, stiri twilight, site-ul twilight oficial in romania, amurg, eclipsa, stephenie mayer, kristen steward, robert pattinson, edward cullen, bella swan, taylor lautner, jacob, vorturii, forks, vamp, new moon, luna noua, eclipse, breaking, dawn, zori de zi, midnight sun, date lansare twilight, citate twilight, vampiri, jurnalele vampirilor, the vampire diaries, remember me
