Let me Sign [partea 1] - autor: Diandra | adaugat la: 22/11/2009
Capitolul 1-Take my hand
De ce trebuie sa fac asta?am urlat eu pentru mine cand ieseam din camera mea proaspat trezita din somn de telefonul ala tampit, mai exact de tembelul de Giulian, gandind ce discurs as putea tine in fata lui ca sa ma despart de el.
M-am dus in baie ca sa imi pieptan pletele ondulate,lungi si negre si sa ma spal pe dinti.Tocmai cand puneam periuta la loc am dat cu mana peste trusa mea de machiaj, nefolosita de ani de zile, si a cazut spargandu-se.Mai avea si oglinjoara.Ei 13 ani de ghinion, ce mare lucru?Oricum eram ghinionista inca din clipa in care m’am nascut, abandonata intr-un plasament, dar era unul destul de bun, nu m-a lasat sa plec proasta de acolo.Ma puteam lauda ca am un bagaj mare de cunostinte.
Am mers in bucatarie sa caut o maturica si faras.Maturica o gasisem usor, era langa camara, dar farasul, ala saracul zacea murdar pe undeva.Unde zacea, nici eu nu stiu.Dupa o ora de cautari prin casa am fost intrerupta de sunteul telefonului,primisem un mesaj.
,,Ce faci?Te astept de 3 ore!!!!De ce nu vii? Daca nu vii in jumate de ora plec!Cu nu foarte mult drag , Giulian!”
-Nu mai pot de dragul tau sa stii.Poti pleca, sa vii maine cand ma pregatesc sa iti dau papucii, am suierat eu pentru mine in timp ce ii scriam sa mai astepte o jumatate de ora.
Am improvizat un faras dintr-o bucata de carton si am mers in baie sa adun cioburile.
Nu stiu de ce dar cioburile alea imi aminteau de ceva.Dupa un timp de gandire mi-am dat brusc seama, de parca o sageata ma strapunse, cioburile alea imi aminteau de viata mea, 20 de ani pierduti, fara familie, prieteni, iubire.Ultimul cuvant m-a facut parca sa urlu de agonia si durerea pe care o simteam in suflet.Adevarat, aveam un prieten, daca se putea numi asa, dar nu simteam nici macar simpatie pentru el, dimpotriva il uram. pe Giulian .Nu aveam pe nimeni.Am scuturat agitata din cap ca sa inlatur gandurile acelea din capul meu.Nu functiona.In fine am incercat sa ignor gandurile alea.Dar nu puteam.Simteam mai mult ca niciodata nevoia sa am si eu pe cineva aproape, o prietena, o familie, dar cel mai mult iubire.Dintr-o data o lacrima s-a rostogolit pe obrazul meu.
-La dracu Mario nu mai plange, am spus eu printre suspinuri.
Am strans cioburile cu o viteza supra omeneasca.Doream sa scap cat mai repede de Giulian.
Am mers in camera mea sa ma schimb.M-am imbracat o pereche de blugi,o bluza rosiesi mulata, o geaca , o caciula si am luat geanta mea gri preferata .Era spre sfarsitul iernii, in februarie.
Ma gandeam sa imi iau un sprei paralizant in caz ca Giulian isi pierdea controlul si facea ceva necugetat.Dar am fost intrerupta de zgomotul telefonului ala stupid.M-am incaltat si Iiam inchis persoanei care ma suna, stiind defapt cine este si am bagat cheile in broasca de la usa.
Cand am iesit din casa l-am vazut pe vecinul de la etajul 1 sarutandu-se cu o tarfa.Nu mi-am putut stapani un ranjit cand se uita speriat la mine.S-a uitat la mine rugator sa nu-l spun.Am dat din umeri,oricum nu era problema mea, dar oricum nu aveam cum sa il spun ca am vazut-o pe sotia lui coborand si incepand sa-l palmuiasca si sa-l injure iar pe tarfa aia blonda sa o paruiasca.Tipic bucurestenilor.Mai degraba tipic celor din Berceni.
-Pff, am spus eu amuzata cand inchideam usa.
Am iesit din scara blocului, gandindu-ma la problemele mele.Mare nu mi-a fost mirarea cand l-am vazut pe Giulian aratand enervat la coltul blocului alaturi de ,,gasca” lui de drogati.L-am privit dezgustata.Ma infioram cand ii vedeam moaca de cocalar incadrata pe langa cu niste urechi ca antenele parabolice.Nu stiu ce vazusem la el.Eram chiar atat de proasta sa stau cu un looser si un pierde-vara ca el?
-Ce faci, de ce ai stat atata timp?? m-a intreba enervat cand am ajuns in dreptul lui.
-Vreau sa vorbim, am spus mecanic,incercand sa alung orice sentiment de pe fata mea.
El se uita la mine ca si cum astepta sa incep sa spun ce aveam pe suflet.Off ce tampit.L-am injurat mental si am spus :
-Singuri!!!
-Luati distanta, le-a spus el plictisit celorlalti prosti.
Cel mai gras dintre amicii lui s-a uitat la mine intrebator, el fiind mai curios si mai barfitor decat o fata.I-am aruncat o privire de genul ,,Pleaca sau iti dau o palma de o sa ma tii minte si dupa moartea ta”.El a inteles mesajul si a plecat cu umerii pleostiti spre ceilalti.Parca imi era mila de el, nu era atat de nesimtit si bou ca ceilalti.Parea a fii un baiat bun la suflet.
-Ce vrei sa imi zici, a intrebat Giulian intrerupandu-mi visarea.
Mi-am dres glasul incercand sa par cat de calma puteam, defapt fiind nervoasa, nu ca ma desparteam de el ci ca vroiam sa scap de el.
-Trebuie sa ne despartim, nu ne potrivim.Nu sunt atat de buna pentru tine, am scuipat dezgustata ultima fraza, dar incercam sa par credibila.
El se uita socat la mine, furia citindu-se pe chipul lui orbil.
-Vei plati scump pentru asta dulceata fara minti in capusorul ala frumos, a spus el furios.
Ma lua de incheietura manii atar de strans incat era sa mi-o rupa daca nu ii trageam o palma de i se inrosise moaca.Off, un este spreiul aal tampit cand ai nevoie de el?Trebuie sa cumpar lecitina, daca mai apuc.Era in stare sa ma omoare, stiu ca asa se intamplase cu ultima tipa care ii daduse papucii.Am realizat pericolul si am inceput sa o iau la sanatoasa spre prima statie de autobuz.
-Poti fugi dar nu te poti ascunde, a urlat Giulian in urma mea cea mai proasta replica din intreaga istorie a filmului.
-Mai du-te dracului, am spus eu printre dinti, incercand sa alerg cat de repede puteam.
Spre norocul meu, cand ajusnesem in statie un autobuze era sa plece,dar m-am urcat in el, parca era ceva ce depindea viata mea, salvarea ei.Ma rog chiar era.
Dupa cateva statii, mai exact pana la Unirii a urcat controlorul in autobuz.Cred ca era adevarata chestia aia cu 13 ani de ghinion, daca ii mai apucam si pe aia 13 ani.
-Biletul la control, a spus controlorul plictisit, asteptandu-se ca eu sa nu am bilet.
-Va rog din suflet sa ma lasati sa mai merg cateva statii , nu stiti ce se va intampla daca ma dati jos, am incercat eu sa spun stiind ca nu avea nici un rost.
-Nu ma intereseaza.Nu este problema mea.Va rog sa parasiti autobuzul in acest moment,a zis controlorul ala ciufut.
-Al dracului de mos handicapat,am bombanit eu.
Am iesit din autobuz abatuta, fara nicio speranta.Gandurile rele si intunecate au pus stapanire pe mintea mea.
-Oricum, pentru ce traiesc?Pentru cine?Cine ma vrea in viata?Nu am pe nimeni!am spus eu prabusindu-ma langa o cladire, punandu’mi capul intre genunchi si am inceput sa plang cum nu am plans niciodata.Realitatea…M-am lovit de ea ca de un zid, fara sa-l vad.
Am stat acolo un timp indelungat dezbatand ce sa fac.Probabil aratam ca o aurolaca .Ei si ce?Oricum aveam sa mor ori sa imi continui viata mea plictisitoare in anonimat.Sa plec , sa imi salvez viata?Sa raman , sa ma las prada mortii, fiindca ca nu aveam oricum pentru ce trai, nimeni nu ma iubea, ma placea sau ma agrea.
Brusc am simtit langa mine pe cineva.Am inhalat parfumul persoanei respective.Era un miros natural, ca verdeata, amestecat cu o urma pala de colonie.Era cel mai frumos miros pe care l-am simtit vreodata.Dintr-o data sufletul mi se inunda de bucurie.Cu siguranta nu era un drogat din gasca lui Giulian.
-Hey, se auzise o voce ca de inger,un barbat cu un accent ciudat.
Am ridicat curioasa incet capul dintre genunchi si am tresarit violent cand l-am vazut.M-am uitat in ochii lui ca o nebuna privind in profunzimea lor verzi.Erau cei mai frumosi ochi pe care ii vazusem.Te incarcau cu energie pozitiva.Am simtit o frunicatura placuta in tot corpul.M-am uitat apoi imbujorata la fata in jos.
-Vorbesti engleza? a intrebat misteriosul inger intr-o engleza cursiva.Probabil era strain, poate un turist curios sa vada o drogata pe strada, fiindca probabil nu existau astfel de oameni in tara lui.
Eu ca o proasta, nu stiam daca vorbea cu mine si ma uitasem in spatele meu.Eu fiind extrem de desteapta am dat cu nasul de zid.Ma rog imi scapa un mic geamat, dar oricum nu ma durea prea rau.
-Da,am raspuns eu.
M-am uitat atent la chipul lui evitand sa ii inalnesc ochii, stiind ca mai voi holba la ei iar ca la o proasta daca ii intalneam.Avea niste buze nici prea pline dar nici prea subtiri.Perfecte.Inconstienta m-am lins pe buze ca sa imi stapanesc impulsul de a sari la gatul lui sa il sarut.Si avea un par de culoarea bronzului, ciufulit, dar nu era dat cu gel, era foarte natural.M-am frecat la ochi sa vad daca nu murisem inca si eram in rai.Era tot acolo, spre bucuria mea. robert_pattinson_1226337343-1
-Te pot ajuta cu ceva? a intrebat el politicos.
-Nu iti va prii, m-am fastacit eu ca o tampita.
-Te pot ajuta cu ceva? a intrebat iar, cu un mic zambet in colturile gurii, neconvins de vorbele mele.
Doamne eram complet zapacita.
-Daca ma vei ajuta, vei regreta, am zis eu sec nevrand sa-l bag in treburile mele murdare.
-Nu cred, a spus el intinzandu-mi mana.
Eram socata.Ma holbam la mana lui.Probabil aveam ochii in cap cat cepele.De ce avea incredere atata in mine.Ha!La dracu cu 13 ani de ghinion.Superstitii de nimic.Totusi eram o necunoscuta care mai parea si drogata si nebuna pe deasupra.
-Imi vei explica de ce in masina, a spus el mieros si convingator.
-De ce crezi ca nu as putea fi o nebuna sau o drogata, am intrebat ca o proasta.
-Nu esti, a spus hotarat cu un zambet atat ametiror me fata, incat daca imi spunea ca aerul este mov l-as crede.
Nesigura l’am luat de mana.M’am ridicat inca tinandu-l de mana, ca o toanta ce ram.Doamne, avea o mana calda si fina, in ciuda frigului.Daca era asa numai de la o luare de mana, la altceva oare cum o fi?
-Deci ce te nelinisteste? a intrebat el rabdator, aducandu-mi aminte ca inca eram pe planeta.
Atunci am incercat sa imi trag mana rusinata din a lui dar nu putusem.Inca ma tinea.Am renuntat, bucuroasa fiind ca inca ii mai simteam mana lui peste a mea.
-Ma urmareste cineva, am spus eu soptit, sperand ca a auzit.
Inconsitenta mi-am indreptat privirea spre dreapta atrasa de ceva ce stiam ca era rau. I-am vazut pe cei gasca lui Giulian.Am cascat ochii sperand ca nu vedeam bine.Dar ei erau.
-Fugi, am spus eu sec incepand sa alerg cu el de mana.
El ma urma, dar dintr-o data m’a tras intr-un spatiu liber dintre doua cladiri, cazand unul peste altul.Nu mai gandeam coerent.Un zambet prostesc imi aparu pe fata.Stateam acolo fara sa ma misc.Obsrvasem ca si el zambea, probabil era amuzat de fata mea prsotesc de fericita.M-am ridicat brusc de pe el si m’am dus in colt jenata, facand ca acei copii mici si prosti cand isi dadeau seama de prostia pe care o facusera.. .
-Imi pare rau , am spus eu simtind cum zambetul imi dispare de pe fata inlocuit de o urma de regret combinat cu un ranjet trist fiindca eram sigura ca ma credea o curva ordinara.
-Pentru ce? a spus el fastacit, neintelegand ce zic.
-Pentru ca am cazut peste tine, si am stat sa ma holbez ca o tampita.
El imi lua barbia in maini si imi spuse:
-Nu ai idee ce prostii spui.
-Cum adica?am intrebat socata de ce a spus.
-Tot ce am cerut..zise el ganditor.
Ma uitam pierduta om ochii lui verzi,minunati, atat de perfecti.Nu stiu de ce dar simteam un sentiment de siguranta in prezenta lui, cea ce nu mai simtisem nicioadata.Siguranta de a simti pe cineva langa tine.
-De ce te ascunzi?Sau de cine?intreba el curios.
-E o poveste lungaaa….Dar mai pe scurt este asa: m-am despartit de un bou si acum vrea sa ma omoare impreuna cu trupa lui de drogati betivani, am spus eu de parca era ceva complet normal.
El se uita la mine cu gura deschisa, socat,speriat si ma lua de mana ca si cum incerca sa ma consoleze.
-Sa.Te.Omoare,spuse rar si mecanic.De ce nu ii reclami?
-Treaba sta altfel in tara asta de doi bani.Nu am dovezi.I-as provoca dorinta de a ma urmari si de a ma omora mult mai mult.
-Unde vei sta daca te urmaresc?intreba el cu o curiozitate de neinteles.
Ma gandisem cateva minute ca sa nascoces o minciuna ca am sa stau la o matusa.Nu doream sa ma credea o orfana fara familie.
-Am sa stau la Constanta la o matusa din partea mamei mele, am spus eu minciuna uimita decat de bine mi-a iesit.
Ii aparu o urma de tristete pe fata sa ireal de perfecta, neintelegand de ce.
M-am gandit la altceva incercand sa schimb subiectul.
-Deci cum te cheama?
-Aaa……….,Imi cer iertare, nici nu m-am prezentat, sper ca nu ma crezi un porcusor fara minte.Ma numesc Robert…a zis el.
Doamne fereste…El sa fie porc!Nici sa ma omori..ma gandeam eu .
-Pe mine Maria, am raspuns zambitoare fiindca imi mai tinea fata in maini.
Dar parca imi citise ganurile si le lua usor de pe fata mea.Se uita la mine atent apropiindu’si chipul de al meu.Era extrem de aproape.Ii simteam respiratia proaspata pe fata mea.Asa, mai aproape, mai aproape. Si……………. se opri cand ii suna telefonul.L dracu.
-Alo, spuse el linistit.
La celalalt capat al telefonului se auzeau tipete, muulte reprosuri si injuraturi.Am vrut sa-i ofer intimitate si m-am dus mai incolo.Ce proasta sau ce dementa putea tipa la un om ca el?
-Voi veni in 30 de minute sau peste o ora, zise Robert.
Inchise telefonul apoi se uita la mine.
-Trebuie sa plec.Vrei sa te las acasa?Esti in siguranta acolo?Daca vrei te pot caza la un hotel.
Trebuia sa ies cumva din situatia asta.Spre bucuria mea azi nu eram in pana de idei.O minciuna eficienta imi veni in minte.
-Nu,nu te deranja sa ma lasi acasa.Sunt in siguranta acasa.Agresorul nu stie unde sta.
Se uita la mine intrebator.Probabil incepeam sa ma incurc in minciuni.Spre umirea mea isi intinse mana spre mine. takemyhang
-Ei macar atata pot face pentru tine.Sigur te pot lasa acasa.Imi va face mare placere.
I-am aruncat o privire fericita si l-am apucat de mana.Am iesit din ascunzisul nostr si el a sunat pe cineva.A inceput sa intrebe unde poate gasi persoana respectiva.Am putut auzi vocea celuilalt vorbitor.Era un barbat.Am mers spre o destinatie necunoscuta mie.Am ajuns langa un bloc micut unde astepta o masina neagra blindata.Se indrepta spre ea.Ma oprisem stand cu gura cascata.
-Aia este masina ta, am spus eu uimita.
-Da, a spus el rosind.
-Doar nu vrei sa ma urc?
-Pai ce altceva sa faci? a raspuns el zambitor cu o alta intrebare.
Ma stranse mai tare de mana si ma trase dupa el spre masina lui , care pentru mine era ca un OZN.Am deschis portiera in timp ce el se indrepta spre partea cealalta a masinii.Se urcase langa mine in spate iar eu ma uitam la el nedumerita.
-Cine conduce?
-Bau!se auzi o voce groasa de barbat.
-Aaaaaaaaa,!! am urlat eu, parca speriata de bombe.
Robert radea cu lacrimi in timp ce eu am observat un barbat de vreo 45 de ani stand la volan.Probabil ma credea picata de pe luna.
-El este Michael, a spus Rob in timp ce inca mai radea.
-Buna!
-Buna ziua, am spus incet eu inca speriata.
Cred ca Robert avea foarte muuuulti bani daca isi permitea un sofer.Masina era pe dinanuntru cu piele neagra, superba.Ma intrebam ce meserie are.
Restul drumului am mers in liniste, uitandu-ma pe geamurile fumurii.Speriata, la o intersectie din centrul Bucurestiului,am vazut o tipa cu ochii verzi cu parul castaniu mai inalta ca mine fixand cu privirea masina lui.Din fericire era mai departe, nu ma putea zari.Probabil aceasta era iubita lui Robert.Ultimele cuvinte imi strapunsera sufletul ca o sageata.
-Aici stau, am spus eu repede.
-Ok, zise Robert cu o voce fara emotii.
-Poate ne mai vedem , am zis eu grabita.
-Poate…spuse Robert ganditor.
Din pacate, cand coboram, impiedicat cum sunt, am cazut si am dat cu nasul de asfalt,simtind cu se desfigureaza pe dinauntru.
-Ai patit ceva?intreba Robert ingrijorat in timp ce cobora din masina venind spre mine.
-Nu, nu am patit nimic , am mintit eu
-Sigur?
-Sigur!
El zambi si se intoarse spre masina.
-La revdere, a spus inainte sa inchida portiera.
-La revedere,am soptit eu podindu-ma lacrimile cand ma uitam la masina care se indeparta rapid.
Am observat ca era apusul soarelui, perioada mea preferata a zilei.Dar acum nu mai era, imi luase tot ce este mai drag
Imediat dupa imi tasni si sangele pe nas.M-am proptit iar de prima cladire care era langa mine,stiind ca de data asta el nu se va mai opri langa mine sa ma aline, ca data trecuta.
-Robert,Robert,Robert…..repetam eu numele lui, parca incercand sa nu il uit, asa speram sa nu imi uite si el numele meu.
Stateam in mijlocul strazii si incepea sa realizez ca atunci cand simteam si eu gustul vietii mi se lua tot ce aveam.Am trait si eu prima data cu adevarat.Am simtit prima data niste sentimente sincere cu adevarat.Fara sa realizez, inconstientul a pus stapanire pe mine.
Vrei mai multe stiri? Consulta si alte pagini din arhiva!
twilight, twilight, twilight, twilightsaga.ro, the twilight saga, twilight, twlight romania, stiri twilight, site-ul twilight oficial in romania, amurg, eclipsa, stephenie mayer, kristen steward, robert pattinson, edward cullen, bella swan, taylor lautner, jacob, vorturii, forks, vamp, new moon, luna noua, eclipse, breaking, dawn, zori de zi, midnight sun, date lansare twilight, citate twilight, vampiri, jurnalele vampirilor, the vampire diaries, remember me
